Loading...

Mila 23, satul campionilor

Mila 23 este un sat de pescari din inima Deltei, accesibil doar pe calea apei, aflat la jumatatea distantei dintre Tulcea si Marea Neagra.  Numele localitatii Mila 23 provine de la mila marina ce era alocata zonei, marcand distanta pe vechiul brat Sulina. Locuitorii satului, vreo 500 la numar, sunt in majoritate rusi lipoveni, alaturi de romani si ucrainieni, de aici si numele localitatii scris in alfabetul chirilic.

 

Istoria locului

Localitatea a fost întemeiată la începutul secolului al XIX-lea de pescarii lipoveni.  Până în anul 1947 a purtat numele de Principele Mircea.

Bătrânii satului povestesc că înaintaşii lor s-au aşezat pe Grindul Mila 23 în urmă cu aproximativ 200 de ani după ce au fugit din Rusia pentru că au refuzat să se supună poruncilor ţarului Petru de a-şi tăia bărbile şi de a recunoaşte modificările aduse canoanelor bisericeşti din Imperiul de Răsărit.

Rușii lipoveni sunt cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de „staroveri”(de credință veche) sau „starobreați” (de rit vechi), pentru că folosesc calendarul ortodox de rit vechi. Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în sec.XVII și prigoana împotriva celor care se împotriveau reformelor, i-au determinat pe rușii staroveri să-și părăsească locurile natale și să migreze în multe colțuri ale lumii.

Începând cu sec.XVIII, numeroși staroveri s-au stabilit pe anumite teritorii din România, aici fiind cunoscuți sub denumirea de „lipoveni”.

Din cauza inundaţiilor din 1970 şi 1975 foarte multe familii au avut de suferit și au fost nevoite să părăsească satul, plecând la oraș sau spre alte destinații. Între anii 1970-1972 apa acoperise ulițele satului. Bărcile erau legate de clanțele ușilor, găinile erau adăpostite în podurile caselor, iar peștele prins de pescari era păstrat în camerele inundate. Copiii mergeau la școală cu o barcă mare cu rame. În fiecare zi prin rotație părinții însoțeau copiii la școală, iar după terminarea cursurilor ei urcau în barcă și erau duși pe la casele lor, unde erau preluați de membrii familiilor, deoarece erau expuși la pericole.

O plimbare agale pe ulitele satului iti ofera surprize la fiecare pas. Inca mai poti admira case traditionale vopsite in verde sau albastru, cu acoperisuri de stuf si barci de lemn la poarta.

Toate casele traditionale din Mila 23 sunt cu prispă, cu intrarea în curte dinspre malul Dunării Vechi. Ferestrele caselor sunt de dimensiuni mici, din lemn vopsit cu albastru.  Este vorba de o nuanţă de “siniliu” specifică satelor lipoveneşti. Localnicii spun că nu este întâmplătoare utilizarea preponderentă a culorii albastru deschis la tâmplăria şi pereţii locuinţelor din preajma apelor. Potrivit acestora, culoarea “sinilie” este o armă eficace de apărare împotriva ţânţarilor.

Un element distinct și nelipsit al gospodăriei tradiționale lipovenești este soba specifică în formă de pat (lijanca) și baia specifică, foarte asemănătoare saunei.

 

Principala ocupaţie o constituie pescuitul. Lipovenii sunt cunoscuți ca fiind buni pescari, meserie transmisa din tata-n fiu. Cei mai tineri, se ocupa mai nou si de agroturism.

Diversiatea naturala si cea etnico-culturala din Dobrogea si Delta Dunarii ofera si o gastronomie  spectaculoasa, meniul deltaic fiind alcatuit din specialitati din peste ce se gaseste in fel si chip: bors de peste, peste prajit, plachie de peste, sarmalute sau ardei umplut cu peste, icre, chiftelute…si zacusca. Cel mai mare secret al acestor preparate este prospetimea pestelui.

Locuitorii acestui sat sunt renumiţi pentru mânuirea vâslelor, câţiva dintre ei ridicând în ultimele decenii acest renume al sporturilor nautice la nivel mondial.

 

 

Ivan Patzaichin, omul care a scris istorie cu o pagaie

De la Mila 23 au plecat în anii ’60 mai mulţi canoişti şi kaiacişti care au adus României un număr impresionat de medalii olimpice, mondiale şi europene.

Ivan Patzaichin, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. este considerat cel mai mare canoist din toate timpurile, fiind idolul multor tineri din zonă, o adevărată legendă vie. Acesta,  prin Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” promoveaza peste tot in lume natura, cultura si oamenii deltei.

 

Corul satului Mila 23,Sinicika,  aduce portul traditional lipovenesc si cantecele in   haine de scenă, exact cum se îmbrăcau lipovencele la sărbătoare. cu rubaşca (cămaşă), subca (fustă lungă), zapanul (şorţ), şi-au luat ciulchii (ciorapi), caseacul (basma) şi kicika (bonetă).  Repertoriul corului contne melodii rusesti si lipovenesti, cantnd despre dragoste si zaje la gurile Dunarii, atat in rusa cat si in limba romana.

Mila 23 este considerata drept punct central al triunghiului format din cele trei brate ale Dunarii si unul dintre cele mai importante puncte de plecare in traseele ce strabat una dintre cele mai pitoresti zone ale deltei.

Fiind situat in inima deltei, satul Mila 23 este inconjurat de o multitudine de locuri cu peisaje incantatoare, precum lacurile Lideanca, Radacinos, Trei iezere, Bodaproste, Matita, Babina, Nebunu si Fortuna sau canalele Sontea, Eracle, Lopatna si Olguta, locuri care reprezinta “acasa” pentru mii de pelicani, lebede sau egrete. De asemenea, este si cel mai important punct de atractie din Delta Dunarii pentru pasionatii pescuitului sportiv.

 

Satul Mila 23 incearca sa-si pastreze farmecul arhaic, oferind si astazi o imagine autentica a pitorescului in satele pescaresti si a unui mod de viata neschimbat de secole.

Aerul curat, rasaritul si apusul de soare unice, borsul de peste, stolurile de pelicani, egrete, cormorani, concertele de seara ale broastelor si multe alte spectacole ale naturii te fac sa-ti doresti sa revezi satul Mila 23 an de an.

 

 

 

No comments yet! You be the first to comment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *