În cadrul pachetelor turistice All Inclusive oferite de Pensiunea Dunărea Veche sunt facilitate şi aceste întâlniri cu istoria de la Gurile Dunării.

La 2 septembrie 1991, Nava Rostock, sub pavilion ucrainean a eșuat și s-a scufundat pe partea cea mai îngustă a Canalului Sulina, blocând navigația maritimă. Scoaterea la suprafață a epavei a durat mai mult de 14 ani, încheindu-se abia la 30 noiembrie 2005, timp în care circulația fluvială pe brațul Sulina a fost grav afectată.

Încercările de scoatere la suprafață a epavei au costat și viața a doi scafandri. Pe mal, în dreptul scufundării navei există o placă comemorativă Rostock, în satul Partizani, vizibilă şi de pe apă.

La Sulina, trecând pe lângă Vechiul Far, în Golful Musura, la ieşirea în Marea Neagră, aproape de Insula K se iveşte din apă silueta fantomatică a navei eșuate “Turgut S”, aflată sub pavilion georgian, care a rămas ancorată într-o limbă de pământ din cauza unei furtuni, în 2009.

La Sfântu Gheorghe, lângă Insula Sacalin, se află epava remorcherului Tuzla, eşuat în anii 70. Povestea spune că, pe o vreme rea, echipajul remorcherului, care naviga spre Sfântu Gheorghe, a văzut farul din localitate, dar a făcut o manevră greşită.

Acum la comanda acestor nave se află echipaje de pelicani, egrete şi cormorani care se odihnesc până la următoarea sesiune de pescuit.

.

The post Epavele din Delta Dunării   first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

Meniul deltaic este alcătuit din specialități din pește ce se găsește în zona Deltei Dunării, sau în zona Dobrogei de Nord precum, crap, caras, știucă, somn etc.

Peștele este preparat în fel si chip, după specificul satului: borș de pește, pește prăjit, ardei umplut cu pește, icre, chifteluțe etc. Cel mai mare secret, care poate fi divulgat, al acestor preparate este prospețimea peștelui.

Pensiunea Dunărea Veche vă propune o călătorie gastronomică prin minunata Delta Dunării.

Pornim la drum cu salata de icre de pește cu ceapă pe pâine prăjită. Gustul acest

ui preparat diferă în funcție de de tipul de pește: icre de știucă, crap sau amestec. În platoul pescăresc mai găsim scrumbia afumată/ marinate, chifteluțele, plăcinta …evident tot din pește și în sezon.. și raci.

Pe Dunăre în jos, facem un popas în inima Deltei, în satul de pescari Mila 23.

Preparatele sunt gătite în stil tradițional lipovenesc. Aici, borșul de pește pescăresc este vedeta. Evident mâncat cu mult mujdei de usturoi, mămăligă și ardei iute. Un vin alb dobrogean aduce un plus de savoare.

Ciorba de perișoare de pește și storceagul de Mila, sunt alte delicatese ce fac ca fiecare masă să fie o încântare. La felul principal, puteți gusta saramura de somn şi crap cu mămăliguță, mix de pește prăjit, scrumbie la grătar, proțap de crap şi somn cu cartofi la cuptor şi altele din imaginația şi inspirația bucătăresei.      

Pentru desert, renunțăm la pește şi ne îndulcim cu prăjituri făcute în casă, gogoși, negrese, salam de biscuiți etc.

Urmăm cursul Dunării şi ajungem la Sulina, locul unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră.

Aici preparatele tradiționale sunt scrumbia marinată, afumată sau la grătar şi storceagul, regina ciorbelor de pește. Tot aici, hamsia prăjită, chefalul la grătar sau rapanele sunt şi ele foarte gustoase.

Pe brațul celălalt al Dunării, la Sfântul Gheorghe, puteți gusta malasolka, scordolea, șnițele de pește şi știuca umplută.

În Delta Dunării peștele este gătit în sute de feluri, care de care mai delicioase iar fiecare localitate are şi preparate specifice, gătite simplu, după rețete vechi de secole.

Specificul bucătăriei din Delta Dunării conține istoria unui loc binecuvântat, între Dunăre şi Marea Neagră, unde  peștele a fost şi este vedeta fiecărei mese.

The post Delta Dunării în bucate first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

În Delta Dunării întâlnim cea mai mare parte a populației europene de pelican comun, și pelican creț, 60 % din populația mondială de cormoran mic și 50 % din populația mondială de gâscă cu gât roșu. Mai întâlnim colonii importante de stârc lopătar și câteva specii cuibăritoare de vultur codalb.    

Zona Deltei Dunării este un loc de popas major, atât de primăvară cât și de toamnă, pentru câteva milioane de păsări, în special rate, barza albă și numeroase specii de păsări de pradă, iar în sezonul de iarnă, găzduiește grupuri mari de lebede şi gâște.

În Delta Dunării sunt întâlnite 20 de habitate strict protejate, iar dintre acestea, amintim:

• Roșca – Buhaiova (9 625 ha), un complex de bălți și lacuri, unde întâlnim cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa.
• Insula Ceaplace (117 ha) este una dintre cele trei locații de pe teritoriul României unde întâlnim colonii de pelicani creți.
• Pădurea Letea (2 825 ha) este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa
• Lacul Nebunu (115 ha) mai multe specii de păsări (stârcul roșu, țigănușul, stârcul galben, stârcul cenușiu, lișița, corcodelul mic, cormoranul mic).                            

Printre atâtea specii interesante de păsări se face remarcat şi Ivan Pescar, o mică pasăre de un albastru aproape electric, un fel de colibri de Deltă, mare amatoare de pește, cunoscută internațional sub numele de Kingfisher.

Delta s-a format de-a lungul a 10 000 de ani și este considerată cel mai tânăr pământ românesc.  Delta Dunării este cea mai bine conservată deltă din Europa, iar din anul 1990 este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind declarată rezervație a biosferei.

Este un labirint de lacuri și canale, ce șerpuiesc prin cea mai mare suprafață compactă de stuf din lume și este una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă.

Delta Dunării este o lume mirifică de ape și stufăriș, între Dunăre și Marea Neagră, populată de milioane de păsări ce așteaptă să fie vizitate şi admirate, an de an.

The post Paradisul păsărilor e aici! first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

Mila 23 este un sat de pescari din inima Deltei, accesibil doar pe calea apei, aflat la jumatatea distantei dintre Tulcea si Marea Neagra.  Numele localitatii Mila 23 provine de la mila marina ce era alocata zonei, marcand distanta pe vechiul brat Sulina. Locuitorii satului, vreo 500 la numar, sunt in majoritate rusi lipoveni, alaturi de romani si ucrainieni, de aici si numele localitatii scris in alfabetul chirilic.

Istoria locului

Localitatea a fost întemeiată la începutul secolului al XIX-lea de pescarii lipoveni.  Până în anul 1947 a purtat numele de Principele Mircea.

Bătrânii satului povestesc că înaintaşii lor s-au aşezat pe Grindul Mila 23 în urmă cu aproximativ 200 de ani după ce au fugit din Rusia pentru că au refuzat să se supună poruncilor ţarului Petru de a-şi tăia bărbile şi de a recunoaşte modificările aduse canoanelor bisericeşti din Imperiul de Răsărit.

Rușii lipoveni sunt cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de „staroveri”(de credință veche) sau „starobreați” (de rit vechi), pentru că folosesc calendarul ortodox de rit vechi. Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în sec.XVII și prigoana împotriva celor care se împotriveau reformelor, i-au determinat pe rușii staroveri să-și părăsească locurile natale și să migreze în multe colțuri ale lumii.

Începând cu sec.XVIII, numeroși staroveri s-au stabilit pe anumite teritorii din România, aici fiind cunoscuți sub denumirea de „lipoveni”.

Din cauza inundaţiilor din 1970 şi 1975 foarte multe familii au avut de suferit și au fost nevoite să părăsească satul, plecând la oraș sau spre alte destinații. Între anii 1970-1972 apa acoperise ulițele satului. Bărcile erau legate de clanțele ușilor, găinile erau adăpostite în podurile caselor, iar peștele prins de pescari era păstrat în camerele inundate. Copiii mergeau la școală cu o barcă mare cu rame. În fiecare zi prin rotație părinții însoțeau copiii la școală, iar după terminarea cursurilor ei urcau în barcă și erau duși pe la casele lor, unde erau preluați de membrii familiilor, deoarece erau expuși la pericole.

O plimbare agale pe ulitele satului iti ofera surprize la fiecare pas. Inca mai poti admira case traditionale vopsite in verde sau albastru, cu acoperisuri de stuf si barci de lemn la poarta.

Toate casele traditionale din Mila 23 sunt cu prispă, cu intrarea în curte dinspre malul Dunării Vechi. Ferestrele caselor sunt de dimensiuni mici, din lemn vopsit cu albastru.  Este vorba de o nuanţă de “siniliu” specifică satelor lipoveneşti. Localnicii spun că nu este întâmplătoare utilizarea preponderentă a culorii albastru deschis la tâmplăria şi pereţii locuinţelor din preajma apelor. Potrivit acestora, culoarea “sinilie” este o armă eficace de apărare împotriva ţânţarilor.

Un element distinct și nelipsit al gospodăriei tradiționale lipovenești este soba specifică în formă de pat (lijanca) și baia specifică, foarte asemănătoare saunei.

Principala ocupaţie o constituie pescuitul. Lipovenii sunt cunoscuți ca fiind buni pescari, meserie transmisa din tata-n fiu. Cei mai tineri, se ocupa mai nou si de agroturism.

Diversiatea naturala si cea etnico-culturala din Dobrogea si Delta Dunarii ofera si o gastronomie  spectaculoasa, meniul deltaic fiind alcatuit din specialitati din peste ce se gaseste in fel si chip: bors de peste, peste prajit, plachie de peste, sarmalute sau ardei umplut cu peste, icre, chiftelute…si zacusca. Cel mai mare secret al acestor preparate este prospetimea pestelui.

Locuitorii acestui sat sunt renumiţi pentru mânuirea vâslelor, câţiva dintre ei ridicând în ultimele decenii acest renume al sporturilor nautice la nivel mondial.

Ivan Patzaichin, omul care a scris istorie cu o pagaie

De la Mila 23 au plecat în anii ’60 mai mulţi canoişti şi kaiacişti care au adus României un număr impresionat de medalii olimpice, mondiale şi europene.

Ivan Patzaichin, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. este considerat cel mai mare canoist din toate timpurile, fiind idolul multor tineri din zonă, o adevărată legendă vie. Acesta,  prin Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” promoveaza peste tot in lume natura, cultura si oamenii deltei.

Corul satului Mila 23,Sinicika,  aduce portul traditional lipovenesc si cantecele in   haine de scenă, exact cum se îmbrăcau lipovencele la sărbătoare. cu rubaşca (cămaşă), subca (fustă lungă), zapanul (şorţ), şi-au luat ciulchii (ciorapi), caseacul (basma) şi kicika (bonetă).  Repertoriul corului contne melodii rusesti si lipovenesti, cantnd despre dragoste si zaje la gurile Dunarii, atat in rusa cat si in limba romana.

Mila 23 este considerata drept punct central al triunghiului format din cele trei brate ale Dunarii si unul dintre cele mai importante puncte de plecare in traseele ce strabat una dintre cele mai pitoresti zone ale deltei.

Fiind situat in inima deltei, satul Mila 23 este inconjurat de o multitudine de locuri cu peisaje incantatoare, precum lacurile Lideanca, Radacinos, Trei iezere, Bodaproste, Matita, Babina, Nebunu si Fortuna sau canalele Sontea, Eracle, Lopatna si Olguta, locuri care reprezinta „acasa” pentru mii de pelicani, lebede sau egrete. De asemenea, este si cel mai important punct de atractie din Delta Dunarii pentru pasionatii pescuitului sportiv.

Satul Mila 23 incearca sa-si pastreze farmecul arhaic, oferind si astazi o imagine autentica a pitorescului in satele pescaresti si a unui mod de viata neschimbat de secole.

Aerul curat, rasaritul si apusul de soare unice, borsul de peste, stolurile de pelicani, egrete, cormorani, concertele de seara ale broastelor si multe alte spectacole ale naturii te fac sa-ti doresti sa revezi satul Mila 23 an de an.

The post Mila 23, satul campionilor first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

Aici, in Delta Dunarii, exista doua tipuri, nufarul alb si cel galben, iar florile acestora ne bucură privirea de la începutul lunii iunie până în septembrie.

Nufărul, floarea însăşi a impresionismului. este o clipă a lumii. Este o dimineaţă a ochilor. Este surprinzătoarea floare a zorilor de vară, declara Gaston Bachelard iar  pictorul Claude Monet, vrajit de frumusetea acestora, a realizat in jur de 60 de tablouri reprezentand lacul cu nuferi.

Chiar si daca nu esti pictor, frumusetea si puritatea florilor de nufar te va relaxa si te va indemna la visare.

Nuferii se vor lasa descoperiti si fotografiati in excursiile cu barca, organizate in cadrul sejurului All inclusive, pe salba de lacuri din jurul satului Mila 23.

The post Nufarul, floarea simbol a Deltei Dunarii first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

Prima atestare documentară a localității apare  în anul 950 în lucrarea „De Administrando Imperio“ a lui Constantin Porfirogenetul. Sulina este localizata în hărțile medievale în anul 1327 de către Pietro Visconti.Denumirile sub care este întâlnită așezarea de la gurile Dunarii de-a lungul timpului sunt: Selina, Sunne, Solina.

Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.

Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european.

Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870. În 1870, Sulina capătă statut de porto franco, port internațional liber, fără taxe și impozite. Acest statut aduce cu sine o dezvoltare fără precedent. Fotografiile de la început de secol XX ne înfățișează orașul în epoca sa de glorie.

”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Perioada de funcționare a Comisiunii Europene a Dunării s-a întins pe durata a 82 de ani (1856 – 1939). În anul 1857 se montează prima linie telegrafică ce făcea legatura cu orașul Galați.

După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau război, cu anumite privilegii fiscale. Adus din S.U.A., primul generator electric pus în funcțiune în Sulina, asigura energia pentru Palatul Comisiunii, gradinile acestuia și cheul portului.

În anul 1903 este inaugurată prima linie telefonică între portul Sulina și portul Galați și se extinde iluminatul electric în principalele puncte din localitate, orașul devenind primul iluminat electric în România.

În anul 1897 sunt demarate lucrările de construcție a unei uzine de apă, lucrări finanțate de regina Olandei.

Odată cu anul 1939, odată cu reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, orașul Sulina își pierde statutul internațional trecând sub autoritatea României.

Data de 25 august 1945 rămâne ca o zi de neagră amintire pentru orașul Sulina care, bombardat de aliați, pierde peste 60% din zestrea patrimoniului cultural.

Iata cateva dintre obiectivele turistice ale orasului Sulina

De cum ajungi pe uscat te intampina nostalgia trecutului cosmopolit.Un lucru demn de remarcat este faptul că străzile paralele sunt numerotate de la I la VI, ca în New York, pe când cele perpendiculare poartă diverse nume, atât ale unor personalități istorice și literare.

1. Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric situat pe Strada I

Palatul a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, intrând apoi în administrarea statului roman. Clădirea este acum sediul Secției Căi Navigabile Sulina din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica in plan si spatiu.

“Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Construcția palatului a fost demarată de Comisiunea Europeană a Dunării în anul 1860 și s-a încheiat în 1868. Scopul ridicării clădirii era de a găzdui membrii Comisiei precum și activitatea Secretariatului General al acesteia. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, palatul a fost grav afectat de bombardamentele armatei germane. După război clădirea a fost refăcută și a continuat să fie administrată de Comisia Dunării până în 1921, când a intrat în patrimoniul statului român.

La parter exista un muzeu al Comisiei  Europeane a Dunării pe care va invitam sa-l vizitati.

Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina  este un monument istoric și de arhitectură situat pe Strada I, din Sulina.

Edificiul, ctitorie a Regelui Carol I, a fost ridicat în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor după Războiul de Independență. Catedrala a fost închinată Sfântului Alexandru pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița

De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor.

Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce medalioanele cu sfinți de pe fațada exterioară sunt realizate din mozaic venețian din sticlă de Murano de pictorul Dumitru Norocea.

Biserica grecească Sf. Nicolae

Biserica Greceasca Sf Nicolae se afla situata pe una dintre strazile din apropierea canalului Sulina si dateaza din anul 1866. Clopotniţa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: „Sulina 1933”. Covoarele şi tapiseriile, înrămate, sub sticlă, sunt donaţii ale enoriaşilor greci ai oraşului Sulina.

Farul Vechi din Sulina

Farul Comisiei Europene a Dunării (cunoscut și drept Farul Vechi sau Farul Observator) este un monument istoric situat pe Strada II. Amplasat inițial în apropierea punctului de vărsare a Dunării în Marea Neagră, farul se află astăzi, în urma expansiunii uscatului și a modificării liniei litoralului, la circa 1,5 km de țărmul mării. Farul vechi din Sulina este una dintre puținele clădiri de patrimoniu care sunt, încă, funcționale. Construit la început de secol XIX de autoritățile otomane, a fost administrat în perioada 1897-1939 de Comisiunea Europeană a Dunării. În anul 2003 a devenit muzeu.

Având o înălțime de 17,34 metri și o formă tronconică, farul găzduiește cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. Tot la parterul farului se află o altă sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, organism internațional constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856.

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi nu mai este in funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui. Acest far poate fi observat in excursia de la varsarea Dunarii in Marea Neagra.

Castelul de apa

Legenda spune că s-a ridicat cu fondurile Casei regale olandeze, în momentul în care, odată ajunsă în România, venind în vizită la Sulina, regina Wilhelmina a Olandei a oprit vaporul, pentru a cere un pahar cu apă. Se pare că un localnic i-a întins un pahar de apă, luând-o direct din Dunăre. Iar reprezentanta casei regale olandeze a fost destul de intrigată că orășenii nu aveau apă filtrată și a hotărât să dea bani pentru ridicarea acestei uzine de apă, dar și pentru sistemul de canalizare al orașului. Aceasta este cea mai înaltă construcție din localitate.

Cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa.

Cimitirul maritim din Sulina se afla in drum spre plaja din Sulina si este locul de veci pentru înalți funcționari ai Comisiei Europene a Dunării, danezul Magnusen – inginer-șef al lucrărilor din Sulina, inginerul Carl Kühl un cuplu tânăr îndrăgostit – o prințesă și-un prinț grec de demult, dar și mulți oameni ai apelor, inclusiv un pirat.

Sunt și nume exotice, cu povești amplificate în legendă. Caz unic, în perimetrul lui sunt înmormântați cetățeni de 21 de naționalități, aparținând cultelor creștin, musulman și iudaic. Unele monumente funerare sunt adevărate opere de artă, iar poveștile unora dintre cei înhumați aici sunt tulburătoare.

Sulina are și kilometri de plajă la Marea Neagră, cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia, un loc ideal de relaxare.

Gastronomia zonei poarta specificul diversitatii culturale cu preparate de la scordolea, malasolka, borș de pește sau storceac, până la tocană, zacuscă sau musaca, toate din pește, preparate delicioase care se pot gusta la restaurantele din apropierea falezei.

Sulina este orasul contrastelor si al diversitatii culturale ce poarta amprenta istoriei dar si dorinta de a renaste.

Optand pentru  pachetul de servicii turistice All Inclusive  de 4 zile/ 3 nopti veti putea vizita acest oras fascinant si optional, daca vremea permite, puteti ajunge intr-o excursie cu barca la varsarea Dunarii in Marea Neagra. 

The post Sulina-Europolis first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.

Insa, in drum spre padure, poti descoperi satul Letea, unde casele sunt vopsite in albastru si acoperite cu stuf, în care parcă se oglindesc apa şi cerul. Nisipul de pe ulite este ridicat in aer doar de vant si de vacutele care pasc netulburate de trecerea timpului.
Satul a fost format în mare parte din refugiați politici din Imperiul Rus, în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirilor sale represive. Locuitorii satului sunt urmași ai acestor refugiați.

Colonizarea zonei cu populație de origine slavă s-a făcut în mai multe etape. Primii refugiați au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când țarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei.

 Al doilea val de refugiați ajunge în zonă după anul 1775, când țarina Ecaterina cea Mare (Ecaterina a II-a a Rusiei) desființează oastea ucraineană cu centrul la Zaporojia.

Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, zonă asemănătoare ca peisaj și bogăție piscicolă cu cea natală, din zona Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de „haholi”, iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni.

Populaţia satului este formată din haholi. Aceştia sunt ortodocşi de rit vechi care respectă calendarul rusesc iulian, însă sătenii urmăresc ambele calendare şi sărbătorile sunt celebrate de două ori. Principala activitate este pescuitul, urmata de agricultura si agroturism.

Drumul spre Padure Letea se parcurge cu masini safari si dureaza cam 40 de minute, timp in care poti afla povestile locului si admira salbaticia naturii. Una dintre legende  este legata de numele purtat de această pădure. Unii îl traduc ca sălaş de vară dar mulţi preferă varianta ca Letea vine de la Lete, numele unei frumoase cadâne, favorita unui paşă, in vremea in care acest teritoriu se afla sub Imperiul Otoman.  Se spune că frumoasa şi-ar fi pierdut viaţa chiar în codrii grindului şi că pentru ca numele ei să nu fie uitat niciodată, turcul a botezat astfel locul.

Când mergi prin pădure peisajul se schimbă, în numai 200-300 de metri de la pădure subtropicală la desert, grindul Letea fiind considerat de specialiști drept unul din cele mai interesante medii naturale din România si are o suprafață de aproape 3.000 de hectare.

In Pădurea Letea din Delta Dunării există o comunitate aparte de cai, cei sălbăticiți, care au o istorie relativ scurtă, dar zbuciumată. Se estimează că în acest areal trăiesc între 1000 și 2000 de cai sălbatici, care pot fi fi admirati fotografiati.

Pădurea Letea este zonă strict protejată, accesul turiștilor în această zonă se face doar însoțiți de ghizi locali, pe trasee bine definite.

Pentru a proteja natura turistii trebuie sa respecte câteva reguli: este interzisa culegerea plantelor din flora sălbatică sau capturarea animalelor sălbatice indiferent de starea acestora, tăierea, ruperea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a arborilor, puieților sau lăstarilor, abandonarea de resturi alimentare, ambalaje, pet-uri etc.

Imbracamintea si incaltamintea trebuie sa fie adecvate excursiilor in natura, iar apropierea de granita cu Ucraina aduce recomandarea de a inchide datele mobile pentru a evita taxarea cu un alt plan tarifar. Un repelent pentru tantari este si el util.

Pachetul de servicii turistice all inclusive de 4 zile/3 nopti cuprinde aceasta experienta unica, vizitarea satului si Padurii Letea, completand cunoasterea tainelor Deltei Dunarii.

The post Letea, ultima frontiera first appeared on Pensiunea Dunarea Veche.